ameţeşti/ bucureşti

ne întoarcem tîrziu de la un botez, agatei îi este deja foarte somn şi se smiorcăie. cristi încearcă să îi desfacă căciuliţa legată sub bărbie: "hai să dăm jos căciuliţa!" agata nu mai are răbdare: "taie cu foarfeca!"

o nouă rimă de agata: "ameţeşti/bucureşti!"

agata miroase floricica unui pitic de-al albei ca zăpada: "a mirosat agata floricica!"

tot din seria albei ca zăpada: "agata e lungă ca zăpada!"

îngeraşul

agata, singură, cu iconiţa cu îngeraşul în mînă: "ocroteşte îngeraşul pe agata! şi pe... maaami, şi pe maimuţică, şi pe cărticică!"

*
între jucării. a. observă gura unei broaşte, un fel de dungă verde şi spune: "are gură broasca! o linie! şi calul are gură, şi cuţu! ce de guri! o groază de guri! plin de guri aici!"

*
agata are o veveriţă mică, cît jumătate de deget. şi-o pune sub funduleţ şi spune: "o ţine veveriţa pe agata în braţe!"

*
agata studiază perna lui tati şi descoperă un nasture pe faţa de pernă: "doarme tati pe nasture!"

*
tati se tunde, agata priveşte concentrată cum cade părul în chiuvetă şi spune încetişor: "pune locu lui!"

*
în vizită la casa unor prieteni. ca de obicei, agata se aciuiază pe scări, de unde strigă în gura mare, spre consternarea gazdelor: "e mizeeeerie pe scări!"

peste imaş!

"unde ai fugit, agata?"
"peste imaş!"

ne jucăm cu castelanii şi caii. a. observă că caii au coadă, iar călăreţii-călugări nu. entuziasmată de descoperire aleargă prin casă strigînd cît poate de tare: nu au coadă călugării! nu au coadă călugării!

nani nani/ şobolanii

agata e înnebunită după rime. ultima invenţie, pe care o repetă pînă la exasperare(a noastră): "nani, nani/ şobolanii!"

nu-i place în cărucior... de fapt, niciodată nu i-a plăcut. astăzi a fost tare greu afară, agata voia jos, dar era ff frig şi vînt, am ajuns într-o goană în pasaj unde am scos-o din căruţ. a luat-o imediat la goană uitîndu-se cu ură la cărucior. mă ţin după ea şi încerc să-i trezesc mila: "hai să ne întoarcem la cărucior, mami, să-l luăm şi pe el, săracul! că agata nu-l place deloc, săracul de cărucior!" agata îmi răspunde hotărît: "săracul de agata!"

tot în pasaj astăzi; de-abia intrasem şi zăpăcită de atîtea smiorcăieli am uitat să îi dezleg centura cînd am vrut să o scot din cărucior. vai şi vai! agata a intrat în panică, smiorcăielile au devenit urlete: "s-a blocat agata în cărucior! s-a înţepenit agata în cărucior!"

nu ştiu portocaliu

agata a inventat o rimă şi o repetă pînă la saturaţie: "nu ştiu - portocaliu! nu ştiu - portocaliu! nu ştiu - portocaliu!" iar cînd unul din noi spune "nu ştiu," agata adaugă prompt: "portocaliu!"

seara spălăm dinţişorii; cum a apărut şi prima măseluţă, îi cer agatei să deschidă gura mare să periem măseluţa. agata se conformează, dar e intrigată, îşi bagă degetul în gură să o caute: "s-a băgat în gură măseluţa!"

iaurt de cangur şi carne de leu

agatei iaurtul de vacă şi carnea de porc nu i se mai par interesante, prin urmare a decis că mănîncă iaurt de cangur şi carne de leu...

de dimineaţă agata se joacă cu tati în pat; la un moment dat îi cere: "tati, adu mami!"

agata sare în pat înainte de culcare şi strigă: "rîde agata ca castorul! ca ariciul! ca pijamalele!"

azi am fost in vizită la prietenul agatei, andrei, care s-a mutat undeva în apropierea torontoului, la casă. pe drum, de fiecare dată cînd maşina se oprea sau tati punea o frînă, agata mumura încet: "e greu cu maşina lui agata! e greu! s-a înţepenit!"

fetele deştepte

ne jucăm... la un moment dat agata întinde mîna spre priză. dau să zic ceva, dar ea mi-o ia înainte: "fetele deştepte nu umblă la priză!" şi pleacă de acolo, lăsîndu-mă cu gura căscată...

agata citeşte singură o cărticică cu o maimuţică care îşi caută mama: "maimuţica plîngeeeee, uaaaaa, unde eşti mămico? unde-i mama? maimuţica stă pe piatră şi plînge, maaaamaaaa, vrea în braţe! maaaaaami! unde eşti? hei! apare mama! a apărut mama! s-a întors mama! boboooooooo! boboooo!" (bobo e numele maimuţicii mici, agata a învăţat unde scrie pe pagină bobo şi arată cu degetul...)

plurale: vizori, girafi
diminutive: parcărică (ne cere repetat, de cîteva ori pe zi cel puţin, să o ducem la parcare)

degeţeluleeee!

discutăm despre soare, lună şi lumina electrică... agata, entuziasmată, aleargă prin casă aratînd cu degetul becurile aprinse şi strigînd: "ce de beci! plin de beci!"

la baie, tati încearcă să amăgească cumva fata să iasă din apă; în criză de inspiraţie, îi spune: "hai să vedem dacă mama are limbă" eu intru în joc, zic: "mama n-are limbă!" şi strîng buzele. agata e intrigată, scoate limba demonstrativ, scoate şi tata limba, se uită la el, apoi se întoarce spre mine alarmată: "s-a blocat! s-a înţepenit!"

agata îşi freacă degetul de pagina lucioasă a cărţii şi obţine un scîrţîit. încîntată, repetă de mai multe ori scîrţîiala pe mai multe figuri din carte şi comentează: "a ţiuit cartea! a ţiuit castorul! a ţiuit musca!"

agata rupe o pagină din carte şi mă supăr. îi spun: "cînd rupi cartea, pe carte o doare, iar mama e supărată, e tristă" agata mă ascultă atentă, lasă cartea şi îşi găseşte altceva de joacă prin cameră, pînă cînd observă că nu mă implic în jocul ei. vine la mine, mă ia în braţe şi spune: "bucuroasă mama!"

agata îşi prinde degetul între două sertare şi nu-l mai poate scoate. după ce vede că nu poate, i se adresează pe un ton dojenitor: "degeţeluleeeeee!"

că ameţeşti!

de la des repetatul "nu te mai învîrti că ameţeşti!" agata a dedus că ameţitul e urmarea oricărei fapte interzise.
eu: "nu mai băga zăpadă în gură!"
agata: "că ameţeşti!"

eu: "nu pune mîna la priză"
a.: "că ameţeşti!"

eu: "nu rupe pagina!"
a.: "că ameţeşti!"

eu: "nu putem lua jucăria fetiţei!"
a.: "că ameţeşti!"

*
agatei îi place mult cîntecelul cu elefanţii şi pînza de păianjen şi îl fredonează în diverse variante: "un păianjen se legăna...", "o periuţă se legăna...", "un vizor se legăna...", "două seringi se legănau..."

*
agata a învăţat să exprime posesia: "burta lui crocodil", "coada lui măgar", "gîtul lui raţa", "locul lui scări"

*
una din marile ei plăceri e căutarea şi dulcea regăsire. de pildă, ia o carte şi spune: "caută şoricelul!" îl caută cu asiduitate, îl găseşte, închide repede cartea şi spune: "încă o dată caută şoricelul!" uneori dacă ajunge la pagina cu şoricelul prea repede, se uită intenţionat în altă parte şi se lamentează: "unde e şoricelul? nu e, s-a dus, mama, caută, dă pagina, caută repede!" după care îl observă surprinsă...

dar mai nou a inventat un joc care mă extenuează. probabil ca să prelungească plăcerea căutării agata caută acum chestii despre care ştie că nu sînt în cartea în care ne uităm. "să căutăm, să căutăm cuţu", "mamă, cartea asta nu e cu cuţu, e cu iepuraşi!", agata mă ascultă intrigată: "nu e cuţu! să căutăm! cu iepuraşi! unde eşti, cuţuleeeeee!" şi dă paginile plină de nervozitate. apoi continuă: "unde e libelula? să găsim libelula! libelulooooo!" "agata, cartea asta nu e nici cu căţeluşi, nici cu libelule, e cu iepuraşi şi uite, pisicuţe!" "nici cu căţeluşi, nici cu libelule! nici! unde-i cuţu, unde-i libelula? unde sînteeeţi? mamă, să găsim. nu ştie mama!"

*
a. e singură, cu un elefant roz, de cauciuc, în mînă şi îşi spune: "nu e porc, e elefant!" şi, puţin mai tîrziu, cu un fluture - abţibild în mînă: "nu e libelulă, e fluture!"

nu tie mama!

agata regăseşte o pietricică mai stranie printre mărunţişurile depozitate la nutbrown (cutia cu obiectele interzise din cauza dimensiunilor mici, numele îi vine de la iepuraşul nutbrown desenat pe ea) şi duce muncă de convingere cu ea însăşi: "nu e bomboană, e piatră! nu e bomboană, e piatră!"

a. a început să-mi comande poveşti, poezii sau cîntece. mă trezesc că vine şi zice: "povestea/ poezia/ cîntecelul cu cocoşul! cu balena! cu şoricelul! cu buburuza!" cum din păcate resursele sînt limitate mă apuc să inventez: "ăăăă era odată o balenă, mareeee, mareeee şi albastră, ăăăă care înota prin ocean şi înghiţea tot ce întîlnea în cale etc etc." agata mă ascultă foarte atentă , dar după cîteva fraze mă întrerupe: "nu ştie mama! nu ştie mama!"

plin de sori!

agata mănîncă fără entuziasm iaurt cu cereale din castronel. la un moment dat anunţă: "a mîncat agata tot iaurtul!" buni se uită în castron şi îi zice: "unde-ai mîncat tot, ca mai e?" agata arată linguriţa bine linsă: "nu mai e nimica... în linguriţă!"

a. îmi arată pe fotoliul ei, îndărătul lui winnie, ceva ce seamănă a soare şi îmi spune: "soare!" eu o laud (nici nu m-aş fi gîndit că e soare cercul acela galben), dar observ că mai e unul la fel, alături: "păi ăsta ce-i, mamă, alt soare?" agata: "plin de sori! plin de sori!"

tot cu soarele, pe autostradă: îi arăt agatei din maşină soarele semiacoperit cu nori, la asfintit, întîmplător chiar în direcţia de mers a maşinii. agata: "după soare, mergem după soare!"

la băiţă: a. îşi scoate un degeţel prin litera O de jucărie, se uită la el şi concluzionează: "a plecat la plimbare degeţelul!"

tot la băiţă, stropeşte cu apă răţuşca de cauciuc în care face ea baie: "aleargă apa pe răţuşcă!"

în pat, înainte de culcare, ne rostogolim; la un moment dat, mă las pe spate, iar agata strigă imediat: "s-a dărîmat mama!"

agata adoarme greu în seara asta. în cele din urmă moţăie cu ochii închişi. cînd să răsuflu şi eu uşurată că a adormit, deschide ochii şi spune tare: "în pădurea cu alune!" apoi adoarme la loc. abia apuc să mă liniştesc din nou, că se trezeşte iar să adauge: "veveriţa mănîncă alune!" după care închide ochii repede la loc. peste cîteva clipe, deschide ochii din nou: "şi nuci!"
de data asta, adoarme însă de-a binelea...

deteaptă poc!

agata se joacă şi vorbeşte întruna în timpul ăsta. buni o ia în braţe şi îi spune: "măi! ştiai că eşti o fetiţă deşteaptă foc?"
agata: "ştiaaaaaaaaa.... deteaptă poc!"

cristi o alintă în ultima vreme pe agata cu apelativul: "cangure!" iar astăzi a fost o zi eveniment pentru familia noastră: pentru prima oară de cînd s-a născut, agata a mers cu maşina fara să protesteze... dar din clipa în care maşina a pornit pînă am ajuns la dufferin mall, agata a ţinut-o una şi bună: "cangurul merge cu maşiiiina! cangurul merge cu maşiiiiina!" iar la întrebarea mea, "unde-i cangurul, agata?" agata arăta scurt, cu arătătorul, spre ea...

a. se joacă de-a cazemata cu scăunelul, eu îi strecor jucăriile. la un moment dat pun un castor pe scăunelul răsturnat. agata îl vede şi comentează: "aaaaa, şi-a băgat coada castorul!"

agata varsă castronelul cu paste şi suc de roşii pe covor, buni face un gest reţinut de necaz şi slobozeşte un "îîîîîîîî". agata, şi ea uimită de traiectoria castronelului, spune repede: "îîîîî! ce ne facem cu agata?"

la spital!

ieri am ajuns la doctor... agata a somat-o pe asistenta care tocmai lua termometrul din suportul de perete cu un "pune locu lui!", pe doctor l-a întîmpinat după cum îi era obiceiul cu un categoric "bye-bye", dar în cele din urmă s-a indrăgostit de nişte pompe de oxigen pe care le-a botezat prompt roboţei. de-abia am reuşit să ne luăm la revedere de la ei... atît de mult i-au plăcut că azi ne-a luat insistent de mînă, cînd pe unul, cînd pe altul, ne-a dus la uşă şi ne-a cerut: "la pitaaal! la roboteeei"

pacabal!

papagalul pentru agata se numeşte "pacabal"

agata se caţără pe marginea "cutiei" patului şi anunţă: "pe bordură!"

agata se joacă...

agata vorbeşte cu lanterna: "lanterno, ce faceţi?", apoi piaptană porcul cu lanterna: "se piaptănă porcul!", şi dă de mîncare la castel: "nu vrea să pape pîine castelul!"

*
agata continuă interogatoriul printre jucării: "vacoooo, ce faceţi? albinuţoooo, ce faceţi?"

urcă pe mama gîndacul!

agata se trezeşte în zori de ziuă şi îmi şopteşte la ureche, în timp ce eu încă mai moţăi: "urcă, urcă pe mama gîndacul!"

*
a. se joacă cu pîinea pe masă, o întoarce pe-o faţă, apoi pe cealaltă: "pe burtă! pe spate! pe burtă! pe spate!"

*
agata mîzgăleşte ceva pe perete cu creionul, apoi se depărtează puţin şi îşi admiră opera: "a scriat agata frumoooos, frumooooos, o căprioară!"

*
e ger afară şi agata cu buni îşi fac veacul după amiaza, cît sînt eu la curs, în pasajul subteran yonge & bloor. buni asudă din greu ţinîndu-se de agata care e în elementul ei, explorează magazinele: "ia să bedem, ia să bedem, pe-aici ce-o mai pi? ia să bedem!"

*
agata a învăţat să spună "mulţămec"

ce eşti tu?

aseară, agata bagă o coajă de portocală în gură.
cristi: scoate coaja din guriţă, ce eşti tu?
agata: cangur!

azi dimineaţă, agata culege boabe de porumb de pe jos.
eu: agata, nu mai mînca de pe jos, ce eşti tu?
agata: iepure!

frunza-n dungă!

agata cu furnica în mînă: "zboaară, zboaaaară furnica sus pe cer!"

*
agata se pregăteşte să iasă afară cu buni. îi spun lui buni: "ia şi păturica s-o acoperi, cam bate vîntul!" agata (care se juca absorbită): "frunza-n dungă!"

*
agata se caţără pe tocul uşii de la balcon şi se dezechilibrează, dar reuşeşte să se dea jos. buni o întreabă: "ce faci, agata?" agata răspunde: "s-a lovit!" buni: "aoleu, cine s-a lovit?" agata: "agata, şi plînge!"

ultima stîlceală faină: biepţe (viespe)

*
a. se joacă cu literele în baie: "o buburuză de litere! o omidă de litere!" (ce-o fi vrînd să spună?)

globul din pînză de păianjen

buni a cumpărat globuri dintr-un fel de pînză cu sclipici. agata e foarte încîntată, ţine un glob de şnur şi se plimbă prin toată casa.
cristi o cheamă să se uite şi el la glob şi remarcă: "ce glob! uite, agata, e din pînză!"
agata (plină de entuziasm): "pînza de păianjen! pînza de păianjen!"

*
hihi, continuare dintr-un număr anterior: vine agata acasă de afară, de la zăpadă şi imediat ce îi dăm jos hainele groase, se repede la boxă strigînd: "la toronto! la toronto!"

*
buni o dă uţa-uţa pe agata pe picioare, agatei îi place, dar se opreşte curînd şi spune: "am obosit!"
buni o ia din nou pe picioare, de data asta agata se dă jos şi spune: "s-a plictisit!"

*
agata îşi îndeasă lacom în gură bucăţele de morcov fiert, stafide şi smochine. cristi: "ţi-ai umplut gura, scuipă!"
agata (ezită puţin, apoi scuipă totul): "prea mult! prea bine!"

*
cînd se învîrte îi spunem de obicei: "nu te mai învîrti că ameţeşti", iar ea se învîrte şi mai aprig, strigînd în acelaşi timp: "ameţeşti, ameţeşti." azi se-nvîrtea, dar nu i-am spus nimic, citeam. agata cade în fund şi zice: "mama, a ameţit agata şi a picat în fund!"

zbooooară!

agata aleargă prin casă dînd din mîini: "zbooară! zboooooaaară!" ajunge la perete în dormitor, se opreşte şi spune: "a zburat!" apoi o ia din nou la fugă: "înapooooi!"

*
de vreo săptămînă unui vagon al trenuleţului de lemn i s-a rupt acoperişul. i-am explicat agatei că o să-l lipim, dar aproape zilnic vine cu vagonul la noi să ne spună: "lipeşte trenul! mama, lipeşte trenul!" azi îi răspund ca de obicei: "s-a rupt acoperişul. o să cumpărăm lipici de la magazin şi o să-l lipească tata." la care agata, cu trenuleţul rupt în mînă, zice gînditoare: "la primăvară!"

la toronto!

agatei îi place de cîteva zile să se caţere sus pe boxă şi să anunţe de acolo, mîndră: "pe boxă!" (pe bocă!) astăzi cristi îi explică că agata stă la toronto, ruxi şi carmen la bucureşti, babi şi dedi la dudeşti etc. agata, care era cocoţată pe boxă, îl ascultă cu atenţie, apoi repetă: la toronto! la toronto! toronto! şi de atunci, de fiecare dată cînd s-a mai suit pe boxă a avut grijă să anunţe: la toronto!

şoricelu nostru!

cristi: agata, nu mai mînca de pe jos, ce, eşti veveriţă?
agata: nu eşti veveriţă!
cristi: păi vezi! dar ce eşti tu?
agata: şoricel!

variaţie pe aceeaşi temă:
agata bagă parfumul in gură.
cristi: nu în guriţă! ce eşti tu?
agata: veveriţă!

*
agata şi-a pierdut furnica şi o caută: "pe-undeva, pe-undeva, pe-aici, pe-aici, furnica mea!"

*
îi spun agatei: "mama a fost la bibliotecă şi i-a fost dor tare de tot de agata." agata: "dor, dor... dora?" şi sare sa ia cartea cu dora de pe noptieră...

la spălat rufe

buni pleacă cu rufele la spălat şi după ce iese pe uşă, agata îşi dă seama că vrea şi ea să meargă cu buni. pînă mă îmbrac eu în grabă, agata strigă foarte agitată: "după buni! după buni! dipărut buni!" ieşim pe hol si agata, tare: "s-a pierdut buni! nu ete buni! s-a pierdut buni! după ea!"

după ce ieşim de la spălătorie, agata merge între noi, ţinîndu-se de mîinile noastre şi zice: "toate fetele pe jos!"

mîinile

agata (ridicînd mîinile în sus şi uitîndu-se la ele): toate mîinile! toate mîinile!
eu: păi cîte mîini ai tu?
agata: două!
eu: da, mami, două.
agata: patru!
eu: ei, patru!
agata: opt?

*
la indigo, după ce se satură de jucat cu trenuleţul thomas, agata dă navală peste rafturile de cărţi, luînd cîte un braţ de cărţi şi strigînd: "una singură! una singură!"

la moară!

cristi: "încotro, surioară?"
agata: "la moară!"

*
de fiecare dată cînd vede într-o carte focul, agata spune tare: foc! apoi se gîndeşte puţin şi adaugă: foca?

*
azi pentru prima dată (cu o săptămînă înainte de sfîrşitul primului semestru!) despărţirea de agata a fost veselă; agata se juca, repetînd în acelaşi timp: "mama pleacă, mama întoarce, mama pleacă, mama întoarce," iar cînd mi-a făcut cu mîna bye-bye, zîmbea... la întîlnirea din holul old vic, după cursul meu, agata a exclamat, de îndată ce m-a văzut, cu gura pînă la urechi: "întors mama!"

nici porumbei, nici veveriţe...

la 7 dimineaţa agata priveşte melancolic pe fereastră: "nici porumbei, nici veveriţe... nu-s!"

*
cîte picioare are agata?
două picioare.
cîte degete are agata?
două degete.
cîte urechi are agata?
doi urechi.

*
una dintre cărţile favorite ale agatei e good night, moon. în carte sînt două pisicuţe care se joacă pe covor, fac nani pe scaun etc. , iar agatei îi place să le urmărească. acum vreo lună, brusc, agata începe să le arate cu degetul şi să spună: "veveriţe!" eu îi explic calm: "nu, mamă, astea sînt pisicuţe." agata se gîndeşte puţin, le arată iar cu degetul şi spune mai hotărît: "veveriţe!" eu: "pisicuţe!" ea: "veveriţe!" etc etc etc
în ultima vreme părea că a uitat de pisicuţele-veveriţe. ieri, însă, ajungem la pagina cu pisicuţele dormind în balansoar. agata pune degetul pe pisicuţă si decretează: "sconcs!"

*
agata anunţă de fiecare dată cînd termină ceva folosind timpul trecut: "agata a mîncat!" "agata a băut!" "agata s-a jucat!" ieri a descoperit că poate desena cu creionul pe rafturile din sufragerie. plină de entuziasm m-a anunţat: agata a scriat! (eu: "agata a scris, mamă! se zice a scris, nu a scriat!", ea, încetişor: "scris?", apoi tare şi hotărît: "scriat", eu din nou: "scris", ea: " scriat" etc etc etc)

*
agata are obiceiul sa se oprească puţintel din supt, cît să spună repede: bea! bea! şi apoi suge lăpticul mai departe cu poftă. cînd e sătulă şi a terminat de supt, anunţă grav: "agata a băut!", stă pe gînduri, apoi strigă "din nou!" şi se repede să sugă iar.

după şi lîngă

de departe cuvintele cele mai încărcate emoţional din vocabularul agatei sînt "după" şi "lîngă." pe "după" l-a învăţat cînd avea bunul obicei să arunce cîte o carte jos din pat, apoi să se coboare să o ia; eu îi puneam intrebarea: ce faci acum, te duci după ea?

agata înghite cu greu momentul cînd trebuie să plec la şcoală, imediat după ce se trezeşte ea din somnul de prînz. mama îmi povesteşte că o distrage o vreme cu jucării, după care agata se lipeşte de uşa de la intrare şi strigă încontinuu: "după ea! după ea!" buni o îmbracă cu chiu cu vai, ies afară şi din parc agata arată cu degetul la clădirea old vic, unde ştie că e 'coala lu mama, o ia pe buni de mînă şi se avîntă pe scările înalte, cu un chiot războinic: "după ea! ţine mîna! după ea!" în holul larg aşteaptă destul de cuminte pe fotoliile adînci ronţăind cîte un cheerio şi căscînd gura de uimire la tablourile uriaşe cu bătrîni decani ai universităţii; apoi, ca prin minune, apare mami. agata se cuibăreşte la mama în braţe, cu gura pînă la urechi: "lîngă mama! lîngă mama!"

un alt moment de euforie e seara, înainte de culcare; buni pleacă, după ce schimbă mai multe rînduri de "noapte bună!" şi "tom utor!" cu agata. tati şi mami mai stau puţin cu fata, care se rostogoleşte prin pat ţipînd: "lîngă mama! lîngă tata!"
dacă am ghinion şi agata nu e suficient de somnoroasă, plecarea lui tata devine o dramă... agata varsă lacrimi amare şi strigă printre sughiţuri: "după el! după el!"

redenumiri

agata se chinuie din răsputeri să scoată o pernă din faţa de pernă. o întreb: ce faci, agata? îmi răspunde, roşie de efort: "scoateee perdeaua!"
şi din aceeaşi categorie: pînă nu demult agata spunea la tăblia patului (destul de înaltă, într-adevăr) gard

*
agata se zbate în braţe la cristi întinzînd fără succes mîinile spre periuţa electrică a lui tati de pe raft; încercînd disperat să-i distragă atenţia, cristi îi arată veceul şi o întreabă: agata, ce-i asta? agata răspunde plictisită: "veceul lu mama!"

vorbăreaţa noastră!

ce catastrofă a fost ieri dimineaţă, cînd agata nu îşi găsea veveriţa printre jucării! vreo oră întreagă a vociferat încontinuu, cu palmele deschise în sus şi ridicate: "a dipărut veveiţa! s-a piedut veveiţa! găsete veveiţa! căutam, căutam! nu eeeeeete veveiţa! unde-o fi? unde-o fi! nu-i! plecat veveiţa! plecat în vacanţă! găseteeee veveiţa! unde? unde? unde? undevaaaaa"
nu s-a oprit decît cînd am găsit-o, ne-a căpiat, eu mă pregăteam să merg să-i cumpăr alta...

*
conversaţie zilnică între cristi şi agata: cristi: agatooooooo; agata: fatooooo; cristi: frumoasooooo; agata: dăgălatooooooo; cristi: iubitoooooo; agata: mititicoooooo, si tot aşa: surioaro, scumpico, nebunico, vorbăreaţo, frumuşico, iubiţico etc. azi agata a adăugat din proprie iniţiativă: bombonicoooooo!

*
agata vede că deschid frigiderul si ca de obicei se repede ca un uliu sa prindă ocazia. se bagă la rafturi, eu las uşa ca să pun cutia cu ouă pe masă. uşa aproape că se închide peste agata care începe să strige: "nu încapeeeee! nu încapeeee!"

*
exclamaţii haioase pe care le presară ici colo: "aoleu", "vai de mine", "doamne, doamne!", "de groază!" (la cea din urmă de obicei vine întrebarea noastră: cine-i de groază, agata? şi invariabil răspunsul e "buni")

*
agata a descoperit plictisul. se joacă cu ceva cîteva minute, apoi exclamă: "s-a plictitit!" azi la prînz încearcă să adoarmă, se răsuceşte, închide ochii, îi deschide iar, se întoarce pe partea cealaltă, în cele din urmă se ridică în fund şi îmi spune cu sinceritate: "s-a plictitit!"

la grădiniţă

azi la grădiniţă, agata o ia pe buni de mînă şi îi spune: "tine mîna, hai, plecăm acasă, mama ateaptă acasă"

în ziua paradei de moş crăciun în toronto...

îi spunem în fiecare seară agatei "tatăl nostru" şi "îngeraşul", iar ea în timpul ăsta face tulumbe prin pat, se joacă; ei, azi a încercat mama ziua să îi spună "îngeraşul", iar agata a completat-o... şi am descoperit că ştie ambele rugăciuni pe dinafară, cu foarte puţin ajutor din partea noastră

*
cînd insistă să desfacem un recipient "cu probleme", cristi îi spune de obicei agatei că nu-l poate deschide, că s-a înţepenit. azi agata umbla singura prin casă cu un tub de crema, căruia tocmai descoperise cum i se deschide capacul: îl deschidea şi spunea "deschis" (dechit), apoi îl inchidea şi spunea "întepenit"

*
în parc, agata se joacă cu pietricelele, le mîngiie, le strecoară printre degete; la un moment dat le spune: "pietricele, mici, drăgălaşe" (pietritele, miti, dăgălate)

*
agata vede un gîndacel mic în iarba şi îl apostrofează: "gîndacule!"

*
cele mai draguţe cuvinte ale agatei, azi: tom utor (somn uşor), hipopomami, tîtaaanu (ţînţarul)

perle de-ale agatei, la 1 an, 2 luni si 23 de zile...

aseară încercam să o obişnuim pe agata cu maşina, în parcare, ea se juca cu volanul, apăsa pe butoane, spunea "îi piace matina lu agata". dar cînd am încercat să şi mergem cu maşina puţin prin parcare, agata s-a agăţat strîns de pantalonii mei şi a început să strige: "scoate agata! scoate agata!" pîna la urmă am ieşit afara, iar cristi a rămas să parcheze masina la loc. ei, cînd l-a vazut agata în maşina care mergea a început să strige cu lacrimi: "scoate tata! scoate tata!"

*
tot aseară: are agata o geantă care stă de obicei sus pe raft si e goala, de fiecare dată cînd ne uităm la ea îi zic, "nu-i nimic înauntru, nimic". ieri seară agata întindea mîinile spre raft; o întreb: ce vrei să-ţi dea mama, agata? şi ea îmi răspunde: "dă-mi nimic! nimic!"

*
în seara asta am venit acasă din parc cu o tufănea; o studiază agata o vreme, după care îi rupe toate petalele şi le împrăştie pe pat. se uită la ele lung, apoi îmi dă codiţa şi nişte petale şi îmi cere: "pune locu lui!"

*
azi în parc: cristi îi arată agatei o cochilie uscată şi îi zice: "uite, melcul a plecat si a lăsat cochilia goală. unde s-o fi dus melcul?" agata se gîndeste puţin şi răspunde: "în vacanţă!"

*
cele mai drăguţe stîlceli, pe care de la o zi la alta le pronunţă tot mai corect, din păcate: "bubuinza", "toicelu", "bebeiachi", "bai de mine!"