grăunţo!

la baie: agata se întinde să apuce un burete-răţuşcă nu prea la îndemîna ei în loc să i-l ceară lui tati, apoi comentează cu un oftat: "s-a obosit să ia raţa!"

înainte de somnul de prînz îmi cere o bombonică. îi spun că o să primească cînd se trezeşte. se gîndeşte puţin, apoi dă să se ridice din pat: "să ne trezim!"

tati: "iubito!"
agata: "grăunţo!" (agata are o relaţie foarte afectuoasă cu grăunţele, derivată din simpatia ei inepuizabilă pentru păsări: găini, porumbei, sturzi, măcălendri, pacabali, canari, guguştiuci şi chiar pteranodoni...)

ne întoarcem amîndouă acasă de la muzeu, tati o întreabă: "şi ce-a văzut agata la muzeu?"
"un schelete de glyptodon, un animal dispărut!" (tati rămîne mască, trebuie să-şi actualizeze cunoştinţele despre dinozauri)

găină...

agata îşi cere înapoi găina pe care i-am luat-o s-o şterg de nisip: "să primească agata găina înapoi!"

agata vine cu stetoscopul să asculte inima frăţiorului. mă impresionează şi o întreb: "ce-o să se facă agata cînd va fi mare? doctoriţă? să consulte copii? sau animale?" agata mi-o taie sec: "agata o să se facă găină cînd va fi mare!"

tati comentează: "păi eu zic să mergem o dată la spital şi să-l scoatem pe iosif din burtica lui mami! eu m-am plictisit, tot cu el în burtică! tu ce zici, agata, vrei sa iasă iosif afară sau să rămînă în burtică?" agata, fără nici o ezitare: "să rămînă în burtică!"

dizgraţia

agata îşi aruncă măgarul favorit pe saltea înainte de somnul de prînz. eu mă minunez: "vai, agata, a căzut măgarul în dizgraţie?" agata se uită cu atenţie la mine, apoi pune arătătorul pe saltea şi întreabă: "ce-i asta?"

e fascinată de anatomie, îmi cere la nesfîrşit să-i povestesc despre piele, oase, articulaţii, circulaţia sîngelui, organe etc. mai nou se ascultă singură cu stetoscopul pe burtă, urmînd modelul asistentei de la controloalele mele cu iosif: "are găina un puişor de găină în burtă! bate inima puişorului bum bum!"