lingvista noastră

agata inventează cuvinte: lingură şi ... furculă (pentru linguriţă şi furculiţă)

astăzi îmi zice: agata e îndeşteaptă!
eu: cum adică îndeşteaptă? deşteaptă? daaa, agata e foarte deşteaptă!
agata insistă: îndeşteaptă! sau... înţeleaptă?

cristi: n-am nimic împotrivă!
agata îl corectează: n-am nimic în locomotivă!

agata e pasionata de puzzleuri. face un puzzle de 12 piese de sute de ori, il strica si il face din nou. il face in mai putin de un minut, cred, si la sfirsit striga victorios: "gataaaaa! am facut puzzleul! sa-l stricaaaaaam!"

la unde

ne pregătim să ieşim afară. agata se dezmeticeşte abia la uşă şi întreabă: "la unde mergem?"

"mami, în ce trăieşte piţigoiul?"
"cum adică în ce? în cuib?"
"în europa!"

agata e bufniţă şi îmi cere să-i fac o scorbură din plapumă: "să-i facem o scorbură din apropiere!"

"plouă cu soare! plouă cu sori! plouă cu lune!"

"fermierul a fost păcălit de găină şi a rămas fără coadă!"

"să revenească lebedele, să revenească!" (după povestea cu răţuşca cea urîtă care spune la un moment dat despre lebede: poate vor reveni!)

eu, despre iosif: "uite asa facea si agata cînd era bebeluş!"
agata mă corectează: "asa făcea şi agata cînd era baieţel!"

agata îşi aduce aminte că n-a mai mîncat de mult salată de fructe: "cu boabe de struguri şi gref amar, nu amar, amărît!"