vineri, 30 noiembrie 2007

mîinile

agata (ridicînd mîinile în sus şi uitîndu-se la ele): toate mîinile! toate mîinile!
eu: păi cîte mîini ai tu?
agata: două!
eu: da, mami, două.
agata: patru!
eu: ei, patru!
agata: opt?

*
la indigo, după ce se satură de jucat cu trenuleţul thomas, agata dă navală peste rafturile de cărţi, luînd cîte un braţ de cărţi şi strigînd: "una singură! una singură!"

joi, 29 noiembrie 2007

la moară!

cristi: "încotro, surioară?"
agata: "la moară!"

*
de fiecare dată cînd vede într-o carte focul, agata spune tare: foc! apoi se gîndeşte puţin şi adaugă: foca?

*
azi pentru prima dată (cu o săptămînă înainte de sfîrşitul primului semestru!) despărţirea de agata a fost veselă; agata se juca, repetînd în acelaşi timp: "mama pleacă, mama întoarce, mama pleacă, mama întoarce," iar cînd mi-a făcut cu mîna bye-bye, zîmbea... la întîlnirea din holul old vic, după cursul meu, agata a exclamat, de îndată ce m-a văzut, cu gura pînă la urechi: "întors mama!"

miercuri, 28 noiembrie 2007

nici porumbei, nici veveriţe...

la 7 dimineaţa agata priveşte melancolic pe fereastră: "nici porumbei, nici veveriţe... nu-s!"

*
cîte picioare are agata?
două picioare.
cîte degete are agata?
două degete.
cîte urechi are agata?
doi
urechi.

*
una dintre cărţile favorite ale agatei e good night, moon. în carte sînt două pisicuţe care se joacă pe covor, fac nani pe scaun etc. , iar agatei îi place să le urmărească. acum vreo lună, brusc, agata începe să le arate cu degetul şi să spună: "veveriţe!" eu îi explic calm: "nu, mamă, astea sînt pisicuţe." agata se gîndeşte puţin, le arată iar cu degetul şi spune mai hotărît: "veveriţe!" eu: "pisicuţe!" ea: "veveriţe!" etc etc etc
în ultima vreme părea că a uitat de pisicuţele-veveriţe. ieri, însă, ajungem la pagina cu pisicuţele dormind în balansoar. agata pune degetul pe pisicuţă si decretează: "sconcs!"

*
agata anunţă de fiecare dată cînd termină ceva folosind timpul trecut: "agata a mîncat!" "agata a băut!" "agata s-a jucat!" ieri a descoperit că poate desena cu creionul pe rafturile din sufragerie. plină de entuziasm m-a anunţat: agata a scriat! (eu: "agata a scris, mamă! se zice a scris, nu a scriat!", ea, încetişor: "scris?", apoi tare şi hotărît: "scriat", eu din nou: "scris", ea: " scriat" etc etc etc)

*
agata are obiceiul sa se oprească puţintel din supt, cît să spună repede: bea! bea! şi apoi suge lăpticul mai departe cu poftă. cînd e sătulă şi a terminat de supt, anunţă grav: "agata a băut!", stă pe gînduri, apoi strigă "din nou!" şi se repede să sugă iar.

luni, 26 noiembrie 2007

după şi lîngă

de departe cuvintele cele mai încărcate emoţional din vocabularul agatei sînt "după" şi "lîngă." pe "după" l-a învăţat cînd avea bunul obicei să arunce cîte o carte jos din pat, apoi să se coboare să o ia; eu îi puneam intrebarea: ce faci acum, te duci după ea?

agata înghite cu greu momentul cînd trebuie să plec la şcoală, imediat după ce se trezeşte ea din somnul de prînz. mama îmi povesteşte că o distrage o vreme cu jucării, după care agata se lipeşte de uşa de la intrare şi strigă încontinuu: "după ea! după ea!" buni o îmbracă cu chiu cu vai, ies afară şi din parc agata arată cu degetul la clădirea old vic, unde ştie că e 'coala lu mama, o ia pe buni de mînă şi se avîntă pe scările înalte, cu un chiot războinic: "după ea! ţine mîna! după ea!" în holul larg aşteaptă destul de cuminte pe fotoliile adînci ronţăind cîte un cheerio şi căscînd gura de uimire la tablourile uriaşe cu bătrîni decani ai universităţii; apoi, ca prin minune, apare mami. agata se cuibăreşte la mama în braţe, cu gura pînă la urechi: "lîngă mama! lîngă mama!"

un alt moment de euforie e seara, înainte de culcare; buni pleacă, după ce schimbă mai multe rînduri de "noapte bună!" şi "tom utor!" cu agata. tati şi mami mai stau puţin cu fata, care se rostogoleşte prin pat ţipînd: "lîngă mama! lîngă tata!"
dacă am ghinion şi agata nu e suficient de somnoroasă, plecarea lui tata devine o dramă... agata varsă lacrimi amare şi strigă printre sughiţuri: "după el! după el!"

duminică, 25 noiembrie 2007

redenumiri

agata se chinuie din răsputeri să scoată o pernă din faţa de pernă. o întreb: ce faci, agata? îmi răspunde, roşie de efort: "scoateee perdeaua!"
şi din aceeaşi categorie: pînă nu demult agata spunea la tăblia patului (destul de înaltă, într-adevăr) gard

*
agata se zbate în braţe la cristi întinzînd fără succes mîinile spre periuţa electrică a lui tati de pe raft; încercînd disperat să-i distragă atenţia, cristi îi arată veceul şi o întreabă: agata, ce-i asta? agata răspunde plictisită: "veceul lu mama!"

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

vorbăreaţa noastră!

ce catastrofă a fost ieri dimineaţă, cînd agata nu îşi găsea veveriţa printre jucării! vreo oră întreagă a vociferat încontinuu, cu palmele deschise în sus şi ridicate: "a dipărut veveiţa! s-a piedut veveiţa! găsete veveiţa! căutam, căutam! nu eeeeeete veveiţa! unde-o fi? unde-o fi! nu-i! plecat veveiţa! plecat în vacanţă! găseteeee veveiţa! unde? unde? unde? undevaaaaa"
nu s-a oprit decît cînd am găsit-o, ne-a căpiat, eu mă pregăteam să merg să-i cumpăr alta...

*
conversaţie zilnică între cristi şi agata: cristi: agatooooooo; agata: fatooooo; cristi: frumoasooooo; agata: dăgălatooooooo; cristi: iubitoooooo; agata: mititicoooooo, si tot aşa: surioaro, scumpico, nebunico, vorbăreaţo, frumuşico, iubiţico etc. azi agata a adăugat din proprie iniţiativă: bombonicoooooo!

*
agata vede că deschid frigiderul si ca de obicei se repede ca un uliu sa prindă ocazia. se bagă la rafturi, eu las uşa ca să pun cutia cu ouă pe masă. uşa aproape că se închide peste agata care începe să strige: "nu încapeeeee! nu încapeeee!"

*
exclamaţii haioase pe care le presară ici colo: "aoleu", "vai de mine", "doamne, doamne!", "de groază!" (la cea din urmă de obicei vine întrebarea noastră: cine-i de groază, agata? şi invariabil răspunsul e "buni")

*
agata a descoperit plictisul. se joacă cu ceva cîteva minute, apoi exclamă: "s-a plictitit!" azi la prînz încearcă să adoarmă, se răsuceşte, închide ochii, îi deschide iar, se întoarce pe partea cealaltă, în cele din urmă se ridică în fund şi îmi spune cu sinceritate: "s-a plictitit!"

marți, 20 noiembrie 2007

la grădiniţă

azi la grădiniţă, agata o ia pe buni de mînă şi îi spune: "tine mîna, hai, plecăm acasă, mama ateaptă acasă"

duminică, 18 noiembrie 2007

în ziua paradei de moş crăciun în toronto...

îi spunem în fiecare seară agatei "tatăl nostru" şi "îngeraşul", iar ea în timpul ăsta face tulumbe prin pat, se joacă; ei, azi a încercat mama ziua să îi spună "îngeraşul", iar agata a completat-o... şi am descoperit că ştie ambele rugăciuni pe dinafară, cu foarte puţin ajutor din partea noastră

*
cînd insistă să desfacem un recipient "cu probleme", cristi îi spune de obicei agatei că nu-l poate deschide, că s-a înţepenit. azi agata umbla singura prin casă cu un tub de crema, căruia tocmai descoperise cum i se deschide capacul: îl deschidea şi spunea "deschis" (dechit), apoi îl inchidea şi spunea "întepenit"

*
în parc, agata se joacă cu pietricelele, le mîngiie, le strecoară printre degete; la un moment dat le spune: "pietricele, mici, drăgălaşe" (pietritele, miti, dăgălate)

*
agata vede un gîndacel mic în iarba şi îl apostrofează: "gîndacule!"

*
cele mai draguţe cuvinte ale agatei, azi: tom utor (somn uşor), hipopomami, tîtaaanu (ţînţarul)

marți, 13 noiembrie 2007

perle de-ale agatei, la 1 an, 2 luni si 23 de zile...

aseară încercam să o obişnuim pe agata cu maşina, în parcare, ea se juca cu volanul, apăsa pe butoane, spunea "îi piace matina lu agata". dar cînd am încercat să şi mergem cu maşina puţin prin parcare, agata s-a agăţat strîns de pantalonii mei şi a început să strige: "scoate agata! scoate agata!" pîna la urmă am ieşit afara, iar cristi a rămas să parcheze masina la loc. ei, cînd l-a vazut agata în maşina care mergea a început să strige cu lacrimi: "scoate tata! scoate tata!"

*
tot aseară: are agata o geantă care stă de obicei sus pe raft si e goala, de fiecare dată cînd ne uităm la ea îi zic, "nu-i nimic înauntru, nimic". ieri seară agata întindea mîinile spre raft; o întreb: ce vrei să-ţi dea mama, agata? şi ea îmi răspunde: "dă-mi nimic! nimic!"

*
în seara asta am venit acasă din parc cu o tufănea; o studiază agata o vreme, după care îi rupe toate petalele şi le împrăştie pe pat. se uită la ele lung, apoi îmi dă codiţa şi nişte petale şi îmi cere: "pune locu lui!"

*
azi în parc: cristi îi arată agatei o cochilie uscată şi îi zice: "uite, melcul a plecat si a lăsat cochilia goală. unde s-o fi dus melcul?" agata se gîndeste puţin şi răspunde: "în vacanţă!"

*
cele mai drăguţe stîlceli, pe care de la o zi la alta le pronunţă tot mai corect, din păcate: "bubuinza", "toicelu", "bebeiachi", "bai de mine!"