nici porumbei, nici veveriţe...

la 7 dimineaţa agata priveşte melancolic pe fereastră: "nici porumbei, nici veveriţe... nu-s!"

*
cîte picioare are agata?
două picioare.
cîte degete are agata?
două degete.
cîte urechi are agata?
doi urechi.

*
una dintre cărţile favorite ale agatei e good night, moon. în carte sînt două pisicuţe care se joacă pe covor, fac nani pe scaun etc. , iar agatei îi place să le urmărească. acum vreo lună, brusc, agata începe să le arate cu degetul şi să spună: "veveriţe!" eu îi explic calm: "nu, mamă, astea sînt pisicuţe." agata se gîndeşte puţin, le arată iar cu degetul şi spune mai hotărît: "veveriţe!" eu: "pisicuţe!" ea: "veveriţe!" etc etc etc
în ultima vreme părea că a uitat de pisicuţele-veveriţe. ieri, însă, ajungem la pagina cu pisicuţele dormind în balansoar. agata pune degetul pe pisicuţă si decretează: "sconcs!"

*
agata anunţă de fiecare dată cînd termină ceva folosind timpul trecut: "agata a mîncat!" "agata a băut!" "agata s-a jucat!" ieri a descoperit că poate desena cu creionul pe rafturile din sufragerie. plină de entuziasm m-a anunţat: agata a scriat! (eu: "agata a scris, mamă! se zice a scris, nu a scriat!", ea, încetişor: "scris?", apoi tare şi hotărît: "scriat", eu din nou: "scris", ea: " scriat" etc etc etc)

*
agata are obiceiul sa se oprească puţintel din supt, cît să spună repede: bea! bea! şi apoi suge lăpticul mai departe cu poftă. cînd e sătulă şi a terminat de supt, anunţă grav: "agata a băut!", stă pe gînduri, apoi strigă "din nou!" şi se repede să sugă iar.