după şi lîngă

de departe cuvintele cele mai încărcate emoţional din vocabularul agatei sînt "după" şi "lîngă." pe "după" l-a învăţat cînd avea bunul obicei să arunce cîte o carte jos din pat, apoi să se coboare să o ia; eu îi puneam intrebarea: ce faci acum, te duci după ea?

agata înghite cu greu momentul cînd trebuie să plec la şcoală, imediat după ce se trezeşte ea din somnul de prînz. mama îmi povesteşte că o distrage o vreme cu jucării, după care agata se lipeşte de uşa de la intrare şi strigă încontinuu: "după ea! după ea!" buni o îmbracă cu chiu cu vai, ies afară şi din parc agata arată cu degetul la clădirea old vic, unde ştie că e 'coala lu mama, o ia pe buni de mînă şi se avîntă pe scările înalte, cu un chiot războinic: "după ea! ţine mîna! după ea!" în holul larg aşteaptă destul de cuminte pe fotoliile adînci ronţăind cîte un cheerio şi căscînd gura de uimire la tablourile uriaşe cu bătrîni decani ai universităţii; apoi, ca prin minune, apare mami. agata se cuibăreşte la mama în braţe, cu gura pînă la urechi: "lîngă mama! lîngă mama!"

un alt moment de euforie e seara, înainte de culcare; buni pleacă, după ce schimbă mai multe rînduri de "noapte bună!" şi "tom utor!" cu agata. tati şi mami mai stau puţin cu fata, care se rostogoleşte prin pat ţipînd: "lîngă mama! lîngă tata!"
dacă am ghinion şi agata nu e suficient de somnoroasă, plecarea lui tata devine o dramă... agata varsă lacrimi amare şi strigă printre sughiţuri: "după el! după el!"