să aprindem o artifică!

i se adresează lui tati: "fermierule!" se opreşte şi se uită pe sub sprîncene, îndoită: "sau nu cumva eşti indian?!" indian e cocoşul (găinile sînt cowboys...)

eroii favoriţi ai agatei sînt în continuare vînătorul şi fermierul. am cumpărat o pălărie de cowboy de la dollarama pe care o poartă non-stop, şi noaptea dacă se trezeşte o caută şi şi-o potriveşte pe cap. spune despre ea ca e vînător şi îşi doreşte cu ardoare o puşcă... într-o zi se loveşte şi spune tare: are vînătorul vînătaie!

iosif îi zîmbeşte simonei, iar eu i-o prezint: "simona!" agata mă completează: "mămica lui mircea..." nu contează se pare ca mircea e de două ori cît simona - agata împarte majoritatea oamenilor cu care ne întîlnim în mămici drăguţe şi copii de evitat. uf

chick s-a transformat demult în bestie. agata vine uneori la el cu entuziasm, îi zîmbeşte larg şi îl alintă: "beeeeeestia!" ea e frumoasa, ofcors.

cînd o certăm şi îi spunem pe ton dojenitor "agaata!", ea ne corectează imediat: "alarma, nu agata!" nu îi place să îi umplem numele cu conţinut negativ...

la restaurant la muzeu, după ce a terminat de mîncat, începe să alerge printre mese. eu, singură cu amîndoi, simt că mă enervez şi îi spun: "agata, stai lîngă mama, că mă supăr!" agata vine, se uită atent la faţa mea şi începe jocul nostru: "să se supere mama! să rîdă mama! să se sperie mama!"
adică să ne jucăm de-a supărarea :) bineînţeles că a avut efect şi mi-a trecut urgent...