vorbăreaţa noastră!

ce catastrofă a fost ieri dimineaţă, cînd agata nu îşi găsea veveriţa printre jucării! vreo oră întreagă a vociferat încontinuu, cu palmele deschise în sus şi ridicate: "a dipărut veveiţa! s-a piedut veveiţa! găsete veveiţa! căutam, căutam! nu eeeeeete veveiţa! unde-o fi? unde-o fi! nu-i! plecat veveiţa! plecat în vacanţă! găseteeee veveiţa! unde? unde? unde? undevaaaaa"
nu s-a oprit decît cînd am găsit-o, ne-a căpiat, eu mă pregăteam să merg să-i cumpăr alta...

*
conversaţie zilnică între cristi şi agata: cristi: agatooooooo; agata: fatooooo; cristi: frumoasooooo; agata: dăgălatooooooo; cristi: iubitoooooo; agata: mititicoooooo, si tot aşa: surioaro, scumpico, nebunico, vorbăreaţo, frumuşico, iubiţico etc. azi agata a adăugat din proprie iniţiativă: bombonicoooooo!

*
agata vede că deschid frigiderul si ca de obicei se repede ca un uliu sa prindă ocazia. se bagă la rafturi, eu las uşa ca să pun cutia cu ouă pe masă. uşa aproape că se închide peste agata care începe să strige: "nu încapeeeee! nu încapeeee!"

*
exclamaţii haioase pe care le presară ici colo: "aoleu", "vai de mine", "doamne, doamne!", "de groază!" (la cea din urmă de obicei vine întrebarea noastră: cine-i de groază, agata? şi invariabil răspunsul e "buni")

*
agata a descoperit plictisul. se joacă cu ceva cîteva minute, apoi exclamă: "s-a plictitit!" azi la prînz încearcă să adoarmă, se răsuceşte, închide ochii, îi deschide iar, se întoarce pe partea cealaltă, în cele din urmă se ridică în fund şi îmi spune cu sinceritate: "s-a plictitit!"