că ameţeşti!

de la des repetatul "nu te mai învîrti că ameţeşti!" agata a dedus că ameţitul e urmarea oricărei fapte interzise.
eu: "nu mai băga zăpadă în gură!"
agata: "că ameţeşti!"

eu: "nu pune mîna la priză"
a.: "că ameţeşti!"

eu: "nu rupe pagina!"
a.: "că ameţeşti!"

eu: "nu putem lua jucăria fetiţei!"
a.: "că ameţeşti!"

*
agatei îi place mult cîntecelul cu elefanţii şi pînza de păianjen şi îl fredonează în diverse variante: "un păianjen se legăna...", "o periuţă se legăna...", "un vizor se legăna...", "două seringi se legănau..."

*
agata a învăţat să exprime posesia: "burta lui crocodil", "coada lui măgar", "gîtul lui raţa", "locul lui scări"

*
una din marile ei plăceri e căutarea şi dulcea regăsire. de pildă, ia o carte şi spune: "caută şoricelul!" îl caută cu asiduitate, îl găseşte, închide repede cartea şi spune: "încă o dată caută şoricelul!" uneori dacă ajunge la pagina cu şoricelul prea repede, se uită intenţionat în altă parte şi se lamentează: "unde e şoricelul? nu e, s-a dus, mama, caută, dă pagina, caută repede!" după care îl observă surprinsă...

dar mai nou a inventat un joc care mă extenuează. probabil ca să prelungească plăcerea căutării agata caută acum chestii despre care ştie că nu sînt în cartea în care ne uităm. "să căutăm, să căutăm cuţu", "mamă, cartea asta nu e cu cuţu, e cu iepuraşi!", agata mă ascultă intrigată: "nu e cuţu! să căutăm! cu iepuraşi! unde eşti, cuţuleeeeee!" şi dă paginile plină de nervozitate. apoi continuă: "unde e libelula? să găsim libelula! libelulooooo!" "agata, cartea asta nu e nici cu căţeluşi, nici cu libelule, e cu iepuraşi şi uite, pisicuţe!" "nici cu căţeluşi, nici cu libelule! nici! unde-i cuţu, unde-i libelula? unde sînteeeţi? mamă, să găsim. nu ştie mama!"

*
a. e singură, cu un elefant roz, de cauciuc, în mînă şi îşi spune: "nu e porc, e elefant!" şi, puţin mai tîrziu, cu un fluture - abţibild în mînă: "nu e libelulă, e fluture!"