peşti...

agata îmi cere să clichez pe un peşte roşu, pe un site pentru copii: "să apăsăm pe peştele cu părul roşu!"

la masă, agata contemplă un căţel de usturoi: "e ca un delfin usturoiul!"

seara, înainte de culcare, agata îmi cere să-i spun poveste cu peşte. mă conformez şi brodez: "era odată ca niciodată un peştisor maroniu care trăia în adîncurile oceanului, printre alge, corali, rechini, balene, căluţi de mare, meduze şi caracatiţe. îi plăcea să înoate de colo colo şi să se zbenguiască prin apă toată ziulica. într-o zi însă a observat că dacă se uita în sus vedea ceva galben şi strălucitor, ca un glob auriu. a început să întrebe în stînga şi-n dreapta, pe mămica-peşte, pe tăticul-peşte, pe buni-peşte, pe dedi-peşte, pe meduze si pe rechini, pe căluţi de mare şi pe ţipari, ce putea fi globul acela galben sus de tot. toţi se mirau de întrebare şi spuneau: "nu ştim, nu ştim ce poate fi globul acela galben..." agata, care mă asculta cu sufletul la gură, dezleagă misterul: "era becul!"